Un italian angajează să-i vopsească gardul ce-i împrejmuia casa 3 români. Dis-de-dimineață, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor 3 instrucțiunile:
-Aveți aici 3 găleți de vopsea care vă vor ajunge să vopsiți tot gardul. În bucătărie aveți mâncare, când o să vă fie foame, vă puteți servi. A, era să uit, ați văzut calul pe care îl țin închis în spatele curții? Să nu cumva să lăsați poarta deschisă să scape de acolo că nu știu ce fac cu voi. S-a înțeles?
-Am înțeles șefu, răspund românii într-un glas.
Pleacă italianul, iar romanii se apuca de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
-Mă, mie mi-e foame, hai sa vedem ce are ăsta de mâncare!
Bucătăria italianului, plină de bunătăți. După un ospăț pe cinste, românii caută și ceva de băut, dar nu găsesc decât apă și suc. Atunci, unul dintre ei zice:
-Mă, știu eu cum să facem rost de băutură. Mergem și vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutura, iar vopseaua de rămâne o mai diluam, o mai “lungim” și terminăm noi gardul. După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3m din gard se termină vopseaua.
-Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-și dea seama că noi am luat-o…
-Mă fraților, las’ pe mine, zice unul mai isteț, că știu eu cum facem. Mai strângem putină vopsea pe pensulă și dăm pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune că acesta a scăpat și a mâncat-o.
Zis și făcut. Pe seară, ajunge și italianul acasă.
-Mă, ce-ați făcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix și trebuia să vă ajungă.
-Șefu’, ne pare tare rău, dar a scăpat calul și a mâncat-o.
La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia pușca și nici una nici două, împușcă calul.
-Ce naiba dom-le, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Iți cumpărăm noi alta…
-Ba fraților, vedeți voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l in mă-sa de cal că  mi-a mai mâncat 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi, 4 grinzi…

Mentalitatea românului :))